Secretul Rupestrului de la Aluniș

Timpul nu stă niciodată-n loc, dar uneori curge atât de repede încât își șterge singur urmele. În Ținutul Buzăului însă, unde clipele se scurg parcă mai greu, veacurile nu numai că s-au suprapus dar s-au și împletit, rămânând vii nu doar în povești și obiceiuri, ci și în fapt.

Statui îmbrăcate în haine de mușchi și chipuri cioplite risipite printre copacii pădurilor, sau grote ce păstrează texte tainice, cioplite prin posadele din munți – sunt doar câteva dintre vestigiile trecutului. Acestea rămân însă privilegiul aventurierilor, care se afundă în adâncul codrilor și prin trecătorile dintre stânci. Alte vestigii au rămas chiar în inima comunităților, fie că sunt de pădurari și ciobani, ca în Poiana Cozanei (incintele rupestre de la Nucu), fie de săteni, precum așezarea rupestră de la Aluniș.

Alunișul este un sat situat la 3 km NE de Colți, călătorul urmând un drum pitoresc ce șerpuiește pe Valea Alunișului și trece pe sub Piatra Corbului și Moțoca și pe lângă fostele mine de chihlimbar. Drumul străbate cătunul Strâmba, de unde se pot vedea plaiurile Alunișului, Poiana Martirei și vârfurile gemene ce străjuiesc Poiana Cozanei. Primii 2.5 km sunt asfaltați și permit un bun acces cu mașina, situația îngreunându-se puțin pe final. Drumul este însă mult mai spectaculos dacă e urmat pe jos: liniștea deplină, adierea ușoară ce acompaniază curgerea râului și fântânile cu apă rece și bună, îmbiind călătorul. Singurele străji ale traseului sunt mistreții, care se strâng în albia Alunișului odată cu lăsatul serii. Forfota lor se pierde în cântecul greierilor și se contopește cu zgomotul înfundat făcut de târnăcoapele căutătorilor de chihlimbar.

Rupestrele de la Aluniș sunt învăluite în legende și misticism, existența lor fiind imaginată pe seama poveștii celor doi ciobani, Vlad și Simion, care ar fi săpat în stânci în cautarea unei icoane, așa cum li s-a poruncit în vis. Dincolo de mit, complexul este atestat documentar pentru prima oară în anul 1351, ca fiind schit de călugări, însă atât originile incintelor cât și ale adevăraților constructori rămân momentan date necunoscute. Se naște astfel o importantă întrebare și un mare subiect de dezbatere: cine a fost aici înaintea sihaștrilor? Răspunsul stă scrijelit pe pereții de stâncă și îi așteaptă pe cei ce vor știi să-l citească.

Alunis 2

Complexul este dispus pe trei niveluri, sau altfel spus “etaje”, primul dintre acestea fiind cel mai bine conservat. Aici se găsește incinta care funcționează încă ca altar și o așa-zisă chilie, ambele fiind formate din două camere.

Chilia este cu adevărat spectaculoasă, păstrându-se urmele sistemului de închidere/blocare a unei uși, un sistem simplu de încălzire format dintr-o sobă și horn cu deschidere în ambele camere, un pat cioplit în stâncă cu o mică firidă la bază și numeroase inscripții în chirilic.

“Biserica” în sine este formată din două camere așezate perpendicular una față de cealaltă, în ambele fiind vizibile urmele unor lucrări de mărire și reamenajare a spațiului, care au fost efectuate cu alte instrumente decât cele originale. Amenajarea propriu-zisă a fost făcută cu o unealtă de lovire, cu 3 sau 4 dinți distanțați la câțiva milimetri, care a lăsat pe gresie o textură fină, formată din linii paralele. Lucrările de mărire au fost efectuate tot cu o unealtă de lovire, însă formată dintr-un singur dinte care a lăsat o urma rugoasă, lungă de câțiva centimetri. Aceste observații sunt valabile pentru toate incintele, pe această bază putând fi identificate modificările ulterioare. A doua cameră a “bisericii” are în centru un altar din piatră, acoperit acum de materiale textile moderne – și este bogată în inscripții în alfabetul chirilic. Caracterele sugerează faptul că acestea au fost cioplite în perioade diferite, iar de curând una dintre aceste scrieri, poate cea mai veche a fost tradusă:

Ctitări Simion Vlad Ieromonah Daniil EToMoN(?) Vârtolmiu Tăinuir(e)(?)

Iată așadar că apar numele legendare de Simion și Vlad, care însă, la modul în care este scris acest text, par să aparțină uneia și aceleiași persoane.

De o importanță deosebită pentru primul nivel al complexului rupestru de la Aluniș este existența unei inscripții formată din 34 sau mai multe caractere necunoscute, așezate pe 4 rânduri. Alfabetul este unul complet necunoscut și după câte se pare, alte 4 inscripții de acest tip au mai fost găsite pe Valea Buzăului. Este cu siguranță cel mai vechi text din rupestrul de la Aluniș și probabil răspunsul la misterul ce înconjoară identitatea celor ce au amenajat incintele originale.

La primul nivel se mai găsesc de asemenea o incintă neterminată, contururile a alte două incinte ce urmau a fi amenajate, un presupus text funerar și treptele sculptate în gresie, ce ar fi trebuit să permită accesul la nivelul 3. Acestea din urmă sunt acum acoperite de pridvorul de lemn care a fost adăugat altarului în secolul al XIX-lea. Curioșii care vor privii în podul acestui pridvor, vor observa faptul că lucrul la scară a fost și el abandonat, ultima treaptă fiind doar pe jumătate cioplită.

Accesul către al doilea nivel se face pe o pantă, care a fost amenajată de locuitori prin săparea în gresie a unor adâncituri pentru fixarea picioarelor și a mâinilor. Aici se găsește o singură incintă formată dintr-o singură cameră, pesemne la rândul ei neterminată. Interesante sunt firidele din exterior, care fixau un pridvor de lemn și un mic pod pentru a înlesni accesul înăuntru – și seria de adâncituri cioplite în peretele exterior, cu rol de scară către horn. La câțiva metri distanță, pe un perete de stâncă se poate observa incizia unei forme hieroglifice. Vara este ușor de găsit, dar în anotimpurile ploioase este adesea necesar să se dezvelească mai întâi pătura de mușchi.

Alunis 3

                  Inscripția veche din altar                                    Alfabet necunoscut                                                      Hieroglif

Al treilea nivel este în întregime distrus, aici păstrându-se urmele unor alte incinte. Ruinele au inspirat prin forma lor imaginația oamenilor, de unde li s-au atribuit numele: Altarul, Turnul, Scaunul lui Dumnezeu. Acesta din urmă are un amplasament cu totul special, într-un punct de belvedere. De aici, Valea Alunișului este vizibilă până dincolo de Piatra Corbului.  Accesul către al treilea etaj este din păcate dificil, la fel ca și coborâtul. Acesta a fost cu siguranță și motivul pentru care arhitecții acestui complex au avut inițiativa treptelor de acces, rămase însă nefinalizate.

Alunis 4

                                    Altarul                                                              Turnul                                                    Scaunul lui Dumnezeu

Complexul rupestru de la Aluniș nu și-a dezvăluit încă secretele și cu siguranță că mai sunt și alte indicii presărate pe pereții de gresie, în care și-a găsit locașul. Chiliile, altarul, textele cele mai vechi, simbolurile și hieroglifele, precum și așezarea complexului la confluența unor văi spun toate o poveste, dar așteaptă pe cineva care să le audă, să le citească și să le dea crezare.

Text și fotografii:  Răzvan-Gabriel Popa

Comments are closed.